Așa au (tradus)interpretat unii numele Iehova! Pe când o redare mai corectă și mai profundă este :"El face să devină "sau"Eu voi deveni ce voi vrea să devin "!
Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise: „EU VOI DEVENI CE VOI VREA SĂ DEVIN“*.+ Şi a adăugat: „Iată ce să le spui fiilor lui Israel: «EU VOI DEVENI m-a trimis la voi»“.+
Dar Moise i-a spus adevăratului Dumnezeu: „Să zicem că mă duc acum la fiii lui Israel şi le spun: «Dumnezeul strămoşilor voştri m-a trimis la voi», iar ei îmi zic: «Care este numele lui?»+ Eu ce să le spun?“ 14 Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise: „EU VOI DEVENI CE VOI VREA SĂ DEVIN“*.+ Şi a adăugat: „Iată ce să le spui fiilor lui Israel: «EU VOI DEVENI m-a trimis la voi»“.+ 15 Apoi Dumnezeu i-a zis din nou lui Moise: „Iată ce să le spui fiilor lui Israel: «Iehova, Dumnezeul strămoşilor voştri, Dumnezeul lui Avraam,+ Dumnezeul lui Isaac+ şi Dumnezeul lui Iacob,+ m-a trimis la voi». Acesta este numele meu pe veşnicie+ şi prin el îşi vor aduce aminte de mine din generaţie în generaţie
Aici, Ehyéh este la timpul imperfect, însemnând „Eu voi deveni“ sau „Eu mă voi dovedi a fi“. Aici nu se face referire la existenţa independentă a lui Dumnezeu (Eu sunt cel ce sunt), ci la ceea ce îşi propune să devină în legătură cu alţii. Vezi Ap 1.
Numele lui Dumnezeu, „Iehova“ (ebr. יהוה, YHWH), apare pentru prima dată în Ge 2:4. Numele divin este un verb: verbul ebraic הוה (hawáh, „a deveni“), la imperfect, forma cauzativă. Astfel, numele divin înseamnă „El face să devină“. Aceasta arată că Iehova este Cel care, acţionând treptat, devine Împlinitorul promisiunilor, Cel care îşi realizează întotdeauna scopurile.
Cea mai mare insultă pe care traducătorii moderni i-au adus-o Autorului divin al Sfintelor Scripturi este înlăturarea sau ascunderea numelui Său personal. De fapt, numele lui Dumnezeu apare de 6 828 de ori în textul ebraic sub forma יהוה (YHWH sau JHVH), numită deseori Tetragrama (literalmente „patru litere“). Folosind numele „Iehova“, noi am urmat îndeaproape textele scrise în limbile
originale. Astfel, nu ne-am conformat obiceiului de a înlocui numele divin, sau Tetragrama, cu titluri precum „Domn“, „Domnul“, „Adonai“ sau „Dumnezeu“.
Numele „Iehova“ apare de 6973 de ori în textul Scripturilor ebraice al Traducerii lumii noi. În realitate, în textul ebraic, Tetragrama apare de 6828 de ori, dintre care trei ocurenţe unde numele divin se găseşte în structura unor substantive compuse (Ge 22:14; Ex 17:15; Ju 6:24) şi şase ocurenţe unde numele divin se găseşte în antetul câtorva Psalmi (7; 18 [de 3 ori]; 36; 102). Am redat Tetragrama sub forma „Iehova“ în toate cele 6828 de ocurenţe, cu excepţia textului din Ju 19:18, unde, în locul numelui divin, s-a folosit pronumele personal la persoana I, singular, „la mine“. Pe lângă aceasta, am reintrodus Tetragrama în textele din De 30:16; 2Sa 15:20; 2Cr 3:1, pe baza unor pasaje din Septuaginta. Am reintrodus numele divin „Iehova“ şi în Is 34:16 şi Za 6:8 în locul adjectivului posesiv „mea/meu“. Numele divin a mai fost reintrodus în 141 de locuri în care soferimii l-au redat prin Adonái sau Elohím.
Forma prescurtată a numelui „Iehova“ este „Iah“. În Traducerea lumii noi, „Iah“ apare în toate cele 54 de ocurenţe din limbile originale, fie ca termen de sine stătător, fie ca parte componentă a unor expresii. Una dintre aceste expresii este „Lăudaţi-l pe Iah!“, bine cunoscută în limba română sub forma „Aleluia!“, care este, de fapt, o formă adaptată a expresiei ebraice Halelujah sau a celei greceşti Hallelouia. — Ps 104:35; Re 19:1.
Fiind traducători ai Bibliei, nu exegeţi ai ei, am fost foarte atenţi când am folosit numele divin în Scripturile greceşti creştine, cercetând cu grijă de fiecare dată Scripturile ebraice. Pentru confirmarea versiunii noastre, am consultat şi alte traduceri ebraice disponibile ale Scripturilor greceşti creştine.
Tetragrama cu caractere ebraice (יהוה) a fost folosită atât în textul ebraic, cât şi în Septuaginta, scrisă în limba greacă. Prin urmare, când au citit din Scripturi în ebraică sau în greacă, Isus şi discipolii săi au întâlnit numele divin. Odată, când se afla în sinagoga din Nazaret, Isus s-a ridicat şi, primind cartea Isaia, a citit versetele 1 şi 2 din capitolul 61. Întrucât aici este folosită Tetragrama, Isus a rostit numele divin. Lucrul acesta era în armonie cu hotărârea sa de a face cunoscut numele lui Iehova, hotărâre exprimată în rugăciunea adresată Tatălui său ceresc: „Le-am dezvăluit numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume. ... Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi mai face cunoscut“. — Ioan 17:6, 26.
În traducerea Scripturilor greceşti creştine am redat numele divin de 237 de ori. Aceasta concordă cu mai multe traduceri ebraice în care apare numele divin.
Așa au (tradus)interpretat unii numele Iehova! Pe când o redare mai corectă și mai profundă este :"El face să devină "sau"Eu voi deveni ce voi vrea să devin "!
RăspundețiȘtergereAtunci Dumnezeu i-a spus lui Moise: „EU VOI DEVENI CE VOI VREA SĂ DEVIN“*.+ Şi a adăugat: „Iată ce să le spui fiilor lui Israel: «EU VOI DEVENI m-a trimis la voi»“.+
RăspundețiȘtergereDar Moise i-a spus adevăratului Dumnezeu: „Să zicem că mă duc acum la fiii lui Israel şi le spun: «Dumnezeul strămoşilor voştri m-a trimis la voi», iar ei îmi zic: «Care este numele lui?»+ Eu ce să le spun?“ 14 Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise: „EU VOI DEVENI CE VOI VREA SĂ DEVIN“*.+ Şi a adăugat: „Iată ce să le spui fiilor lui Israel: «EU VOI DEVENI m-a trimis la voi»“.+ 15 Apoi Dumnezeu i-a zis din nou lui Moise:
RăspundețiȘtergere„Iată ce să le spui fiilor lui Israel: «Iehova, Dumnezeul strămoşilor voştri, Dumnezeul lui Avraam,+ Dumnezeul lui Isaac+ şi Dumnezeul lui Iacob,+ m-a trimis la voi». Acesta este numele meu pe veşnicie+ şi prin el îşi vor aduce aminte de mine din generaţie în generaţie
Aici, Ehyéh este la timpul imperfect, însemnând „Eu voi deveni“ sau „Eu mă voi dovedi a fi“. Aici nu se face referire la existenţa independentă a lui Dumnezeu (Eu sunt cel ce sunt), ci la ceea ce îşi propune să devină în legătură cu alţii. Vezi Ap 1.
RăspundețiȘtergereNumele lui Dumnezeu, „Iehova“ (ebr. יהוה, YHWH), apare pentru prima dată în Ge 2:4. Numele divin este un verb: verbul ebraic הוה (hawáh, „a deveni“), la imperfect, forma cauzativă. Astfel, numele divin înseamnă „El face să devină“. Aceasta arată că Iehova este Cel care, acţionând treptat, devine Împlinitorul promisiunilor, Cel care îşi realizează întotdeauna scopurile.
RăspundețiȘtergereCea mai mare insultă pe care traducătorii moderni i-au adus-o Autorului divin al Sfintelor Scripturi este înlăturarea sau ascunderea numelui Său personal. De fapt, numele lui Dumnezeu apare de 6 828 de ori în textul ebraic sub forma יהוה (YHWH sau JHVH), numită deseori Tetragrama (literalmente „patru litere“). Folosind numele „Iehova“, noi am urmat îndeaproape textele scrise în limbile
originale. Astfel, nu ne-am conformat obiceiului de a înlocui numele divin, sau Tetragrama, cu titluri precum „Domn“, „Domnul“, „Adonai“ sau „Dumnezeu“.
RăspundețiȘtergereNumele „Iehova“ apare de 6973 de ori în textul Scripturilor ebraice al Traducerii lumii noi. În realitate, în textul ebraic, Tetragrama apare de 6828 de ori, dintre care trei ocurenţe unde numele divin se găseşte în structura unor substantive compuse (Ge 22:14; Ex 17:15; Ju 6:24) şi şase ocurenţe unde numele divin se găseşte în antetul câtorva Psalmi (7; 18 [de 3 ori]; 36; 102). Am redat Tetragrama sub forma „Iehova“ în toate cele 6828 de ocurenţe, cu excepţia textului din Ju 19:18, unde, în locul numelui divin, s-a folosit pronumele personal la persoana I, singular, „la mine“. Pe lângă aceasta, am reintrodus Tetragrama în textele din De 30:16; 2Sa 15:20; 2Cr 3:1, pe baza unor pasaje din Septuaginta. Am reintrodus numele divin „Iehova“ şi în Is 34:16 şi Za 6:8 în locul adjectivului posesiv „mea/meu“. Numele divin a mai fost reintrodus în 141 de locuri în care soferimii l-au redat prin Adonái sau Elohím.
Forma prescurtată a numelui „Iehova“ este „Iah“. În Traducerea lumii noi, „Iah“ apare în toate cele 54 de ocurenţe din limbile originale, fie ca termen de sine stătător, fie ca parte componentă a unor expresii. Una dintre aceste expresii este „Lăudaţi-l pe Iah!“, bine cunoscută în limba română sub forma „Aleluia!“, care este, de fapt, o formă adaptată a expresiei ebraice Halelujah sau a celei greceşti Hallelouia. — Ps 104:35; Re 19:1.
Fiind traducători ai Bibliei, nu exegeţi ai ei, am fost foarte atenţi când am folosit numele divin în Scripturile greceşti creştine, cercetând cu grijă de fiecare dată Scripturile ebraice. Pentru confirmarea versiunii noastre, am consultat şi alte traduceri ebraice disponibile ale Scripturilor greceşti creştine.
Tetragrama cu caractere ebraice (יהוה) a fost folosită atât în textul ebraic, cât şi în Septuaginta, scrisă în limba greacă. Prin urmare, când au citit din Scripturi în ebraică sau în greacă, Isus şi discipolii săi au întâlnit numele divin. Odată, când se afla în sinagoga din Nazaret, Isus s-a ridicat şi, primind cartea Isaia, a citit versetele 1 şi 2 din capitolul 61. Întrucât aici este folosită Tetragrama, Isus a rostit numele divin. Lucrul acesta era în armonie cu hotărârea sa de a face cunoscut numele lui Iehova, hotărâre exprimată în rugăciunea adresată Tatălui său ceresc: „Le-am dezvăluit numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume. ... Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi mai face cunoscut“. — Ioan 17:6, 26.
În traducerea Scripturilor greceşti creştine am redat numele divin de 237 de ori. Aceasta concordă cu mai multe traduceri ebraice în care apare numele divin.